Mierla - poeziile altor autori

Ce sunt măsura, masa,
conturul? În umbră, instinctul;
în lumină, rugina
care migrează dintr-un cablu în alt cablu.

Uşa grea de mahon cu vizetă de fier forjat
Se-nchide. Cu sunet compătimitor, discret, stăpânit.
Soarele luminează înc-acest decor de secol trecut,
Împodobit cu faianţă Edwardiană – Devonshire Street.

doamnă, te voi atinge cu mintea.
te voi atinge şi te voi atinge şi te voi atinge
până când pe neaşteptate
îmi vei oferi un zâmbet, ruşinos şi obscen

undeva unde niciodată n-am călătorit, bucuros
dincolo de orice experienţă, ochii tăi au tăcerea lor:
în gesturile tale cele mai fragile sunt lucruri care mă-nvăluie
sau pe care nu pot să le-ating fiind prea aproape

Din ventilatoarele gheizerelor vântul
Toamnei, pufnind pe nările-i de taur,
Se repede peste-o mie de femei
Prin băile din Camden Town.

Am cosit grâu sub soarele de vară.
Munca mi-a fost răsplătită bine.

Iar acum, când recoltatul a luat sfârșit,

În afară de iarbă, nimic nu creşte.
Nimic nu atrage privirea, cu excepţia unei pietre funerare
şi a ceea ce aceasta conţine şi protejează.
Aici, departe de ţărm,

Eu sunt
ceea
ce sunt

Astăzi mama şi surorile mele
au venit să mă vadă.

Am fost singură mult timp,

Pentru toţi cei ofensaţi de viaţă, mereu întârziaţi,
Tuturor celor nenăscuţi: o strofă, un cuvânt
De citit când sânt în necaz –
Şi eu nu mai sânt.