Mierla - poeziile altor autori

O, vino cu mine,-mi îngână cântecul şi...basta –
Pe cerul de toamnă luna, ca un armăsar sireap,
Se-avântă-n flăcări, ai trudit destul pe lumea asta
Cu ochii umflaţi şi cu dureri de cap.

Toate-s tăcute şi liniştite-n casă;
Fără – torentele ploii şi zgomotele pământului;
Dar ceva şopteşte-n mintea mea
Prin ploaie, prin gemetele vântului:

Într-o zi Ned s-a prins c-am rămas fără tabac
Şi că-s prea mândru pentru a cere de la altul o ţigare;
Asemenea mândrie lui nu-i era pe plac;
Dar felul lui delicat de-a fi l-a oprit să mă pună la-ncercare.

Unde-ţi sunt monumentele, bătăliile tale, martirii ?
Unde ţi-e memoria tribală? Domnilor,
într-o criptă străveche. Marea. Marea
le-a închis pe toate. Marea este Istorie.

Aici am stat cu inima amărâtă, cinchit pe vine,
Plătisem cinci cenţi şi sufeream că nu-mi vine.
Nu ştiu de ce ghinionul cu miros de pucioasă
Mă loveşte mereu chiar înainte de-a ajunge-acasă.

Eu sunt un om care face rime, nu un poet,
Citeşte-mi o poezie şi-o să afli asta concret.
Nu va trebui să te prefaci că-nţelegi ce scriu,
Toate-s clare ca lumina zilei, ca cerul străveziu .

îmi amintesc, eram lihnit de foame într-o
cămăruță dintr-un orășel ciudat,
cu jaluzelele trase la ferestre, ascultând
muzică clasică;

când mă gândesc acum
la felul în care am fost abuzat
de ea
mi-e rușine că eram atât de

„Tinere, înainte de-a lua în piept furtuna
Ai grijă, căsătoria-i un pariu cu miză mare,
BĂRBATUL e cel care pierde totdeauna
În fiecare matrimonială încăierare.”

Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Faţa lunii calmă,-învelită-n argint şi-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.