Mierla - poeziile altor autori

E o stradă lungă şi tăcută.
Merg prin întuneric şi mă împiedic şi cad
şi mă ridic, şi merg orbeşte, picioarele mele
călcând piatra tăcută şi frunzele uscate.

în perioada celor mai grele vremuri
pe băncile din parc
în puşcării
sau trăind cu

istoria melancoliei
ne include pe toţi.

eu – mă chircesc sub cearceafuri murdare

nu-mi dezveli dragostea,
ai putea afla un manechin;
nu dezveli manechinul,
mi-ai putea afla

O ghicitoare-a trasat o ciudată urmă de melc. Acum, la culcare!
O voi reciti şi-înţelege dimineaţă, când soarele va bate-n fereşti,
Dar până-atunci, îmi voi atinge iubita într-un fel
Care n-a mai fost niciodată dăruit unei alte fiinţe-omeneşti.

Sub coroana salciei învăluite-n iederă
Ne-adăpostim de furtuna năvălind buzău,
cu mantaua-ntinsă pe umerii noştri
şi cu braţele mele-n jurul mijlocului tău.

În fiecare zi văd prin fereastră
porumbeii de pe ulucii acoperişului vecin – bărbătuşi
ca nişte giroscoape dansatoare-n mareele dorinţei.

Privind felul în care faţa ta
Face vid în acest loc aglomerat, aş tot sta,
Fără-a scoate-o vorbă, înfricoşat să văd cum devine
Din ce în ce mai frumoasă – şi pierdută pentru mine.

Dacă mâna ta a venit, rece, în răcoarea nopţii,
Şi mi-a atins fruntea, trezindu-mă ca să te pot vedea
Stând acolo rece în răcoarea nopţii,
Eu, care mă tem de stafii, n-aş avea nici o teamă.

Când treci, ştii bine,
Prin absenţa mea, care-i făcută doar din tine,
Norii nu mai pot fi cerul meu, nici acest soare,
Al meu e doar cerul care se desface-n particule infime –