Mierla - poeziile altor autori

Casa e atât de tristă. Arată ca în ziua de atunci,
Păstrând forma şi confortul de la ultima plecare,
Ca şi cum ne-ar îmbia să revenim în ceasuri de seară, lungi –
Neavându-ne alături, se-ofileşte-n aşteptare.

Dincolo de toate, este dorinţa de a fi singur,
Deşi cerul se întunecă de numărul scrisorilor-invitaţie,
Deşi urmăm procedurile indicate – chiar şi pentru sex,
Deşi familia este fotografiată sub emblema companiei,

Zac cu capul pe perne trupuri slabe,
Ochi holbaţi şi-încâlcite laţe albe;
Cu fălci deschise, cu gâturi uscate ca nişte junghere,
Cu fiecare tendon în relief, la vedere;

Perspectiva, de la nivelul cincizeci în jos,
Este splendidă – scrie-alpinistul în album;
Aşa că, supraponderal şi alunecos,
Ȋntorc capul pentru-a revedea-acel drum

Au dat-o-n bară, şi tatăl tău, şi mama.
Poate fără să vrea, dar au comis-o rău.
Cu erori te-au îndopat, ia seama,
Ale lor şi-ale altora din jur – de dragul tău.

S-ar putea să nu fie întotdeauna-astfel; şi eu spun

venind din mâinile Domnului
care a adus-o aici
pentru a dormi deasupra lumii
marea este minunată

Fermecătorul Port Sydney
Râde vesel spre cele patru zări,
În frumosul Port Sydney
Acostează nave din fel de fel de ţări;

Are multă muncă de făcut acest cap al meu, plin de probleme foarte!
Scriu în pat acum, pe o foaie format A-4, suport având o carte.
Ceea ce mă uimeşte e că voi mâzgăli-n acest fel şi-n viitor –
Şi că-mi voi scrie, poate, ultimele versuri înainte cu o zi să mor.

Carabinele Trupelor de Acoperire
Prin ploaie clănţănesc temerar,
Retrăgându-se, retrăgându-se
Pentru a opune rezistenţă iar –