Mierla - poeziile altor autori

Era acolo o femeie care şi-a sfâşiat rochia roşie de catifea
Şi care şi-a lovit umărul drept, alb, şi carminul unui semn
A mărturisit în zigzag graba unghiilor.

Sub luna plină,
Când pulberi argintii
Se strecoară tandru luminând
Grădinile nopţii,

Marea nu are tihnă niciodată.
Ea bate-n ţărmuri
Fără contenire, ca o inimă tânără
La vânătoare.

A
Demult, în Kentucky, copil, m-am oprit s-aud
Pe drumul prăfuit, în amurg, stolul cel mare
De gâşte sălbatice alunecând spre nord.

Oh,
nu eşti decât o copie
a tuturor acadelelor
pe care le-am mâncat vreodată.

el avea 65 de ani, soția lui avea 66 și suferea de
boala Alzheimer.

el avea cancer la

Baudelaire conducea
un Model A
de-a curmezişul Galileei.
El a luat în maşină un

Faţa ei este-o grădină
De roze, de parfum plină,
Un paradis e trupul ei
Cu fructe atârnând pe-alei.

Ne-am oprit în acele zile perfecte
şi am coborât din maşină.
Vântul îşi plimba degetele prin părul ei.
Era atât de simplu.

dacă o fată chiar mă place
şi devine foarte nervoasă,
şi deodată începe să-mi pună întrebări stranii,
şi se întristează dacă îi dau răspunsuri greşite,