Mierla - poeziile altor autori

A fost un vis pe care l-am avut acum o săptămână
Şi-am simţit că-i important să-i notez trecerea şi ineditul.
Ştiam că nu va fi exact ceea ce se chemă poezie,
Dar mi-a plăcut la nebunie titlul.

Ar fi trebuit să prevedem asta,
Triumful calculului,
Atomul calculat
Conform teoriei probabilităţilor.

Bătrânul
Din oglindă
Mă
Inspăimântă,

În New England, nu există ceva mai frumos decât ambarcaţiunile.
Fiecare ea însăşi. Închipuie-ţi vopseaua albă
Valsând cu nava la ancoră pe fiecare val, de fiecare dată;
Apoi, catargul şi greementul ordonat, părţi ale acestora,

Inima mea s-a hotărât, în fine,
Şi mi-e teamă că tu eşti alesul.
Dacă-ai alt plan, renunţă la el mai bine,
Căci inima mea s-a hotărât, în fine.

Nu-ţi promit că n-o să fiu niciodată furioasă,
Nu-ţi promit că-o să fiu mereu blândă şi de treabă.
Dragul meu, sper că ştii la ce te-înhami,
Numai la-început iubirea este oarbă.

Afurisiţii de bărbaţi-s ca rablele de-autobuze:
Aştepţi câte-un an s-apară unul dintre ei,
Iar când, într-un târziu, se iveşte unul
Mai apar vreo doi sau trei.

Cât de melodioasă-i vocea mării!
Şi Oceanul care-aduce dovezi, mărturisiri...
Iar fiorul uşor al trestiei subţiri
Aduce o delicateţe-n plus cântării!

Un ţinut de gheţuri înclinate
Îmbrăţişat în arcul unui cer cu tencuială gri
Se-abandonează pe sine însuşi
În eternitate.

Îmi este teamă să reflectez la propria mea moarte,
Când va veni – și dacă atunci, cu plămânii-n pioneze,
Voi horcăi lipsit aer în ora cu cadrane sparte
Sau, resemnat, îmi voi aștepta creierul să explodeze.