Mierla - poeziile altor autori

Privind felul în care faţa ta
Face vid în acest loc aglomerat, aş tot sta,
Fără-a scoate-o vorbă, înfricoşat să văd cum devine
Din ce în ce mai frumoasă – şi pierdută pentru mine.

Dacă mâna ta a venit, rece, în răcoarea nopţii,
Şi mi-a atins fruntea, trezindu-mă ca să te pot vedea
Stând acolo rece în răcoarea nopţii,
Eu, care mă tem de stafii, n-aş avea nici o teamă.

Când treci, ştii bine,
Prin absenţa mea, care-i făcută doar din tine,
Norii nu mai pot fi cerul meu, nici acest soare,
Al meu e doar cerul care se desface-n particule infime –

S-a dovedit
că bombele pe care le-a aruncat
au înălţat cădiri,

M-am dus să revăd priveliştea aceea pe care o iubesc atât mult,
iar omul care era însuşi înţelesul locului – şi pe care îl îmbogăţea –
m-a întâmpinat la Ullapool.
Fermecătorul ţinut era înzăpezit

Nu pot să te descriu
mai mult decât aş putea pune pentru întâia oară un lucru
acolo unde acesta se află deja.

Ea vorbește despre mine, cel de ieri….
cel care era întotdeauna
amuzant și care-o făcea să râdă ore-n șir,
omul de care

Oare de ce pasărea aceea decupată
În tăcerea-nsorită, albă și înghețată,
În zbor de la est spre vest, solitar și neîntrerupt,
Planând deasupra crestelor văii,

Nimeni nu ştie din ce noroi,
Din ce întunecate vremuri
Vine trandafirul înspre noi.

Cum stăteam eu acolo sub vâscul verde
(Vâscul magic, mereu tânăr, mereu verde),
O singură lumânare mai ardea în noapte;
Dansatorii plecaseră, cu grele, somnoroase gene