Mierla - poeziile altor autori

Eu am cu Moartea întâlnire
Acolo unde se dispută-o baricadă,
Când vine Primăvara şi cântă în livadă,
Iar merii pretutindeni izbucnesc în floare –

Adio scoţianului renume,
Adio străvechii noastre glorii!
Adio celticelor noastre nume,
Atât de faimoase-n ostăşeşti istorii.

Când am văzut cioara luându-şi,
Greoaie, zborul de pe-un copac scheletic,
O plăsmuire-a crescut în mintea mea:

E o stradă lungă şi tăcută.
Merg prin întuneric şi mă împiedic şi cad
şi mă ridic, şi merg orbeşte, picioarele mele
călcând piatra tăcută şi frunzele uscate.

în perioada celor mai grele vremuri
pe băncile din parc
în puşcării
sau trăind cu

istoria melancoliei
ne include pe toţi.

eu – mă chircesc sub cearceafuri murdare

nu-mi dezveli dragostea,
ai putea afla un manechin;
nu dezveli manechinul,
mi-ai putea afla

O ghicitoare-a trasat o ciudată urmă de melc. Acum, la culcare!
O voi reciti şi-înţelege dimineaţă, când soarele va bate-n fereşti,
Dar până-atunci, îmi voi atinge iubita într-un fel
Care n-a mai fost niciodată dăruit unei alte fiinţe-omeneşti.

Sub coroana salciei învăluite-n iederă
Ne-adăpostim de furtuna năvălind buzău,
cu mantaua-ntinsă pe umerii noştri
şi cu braţele mele-n jurul mijlocului tău.

În fiecare zi văd prin fereastră
porumbeii de pe ulucii acoperişului vecin – bărbătuşi
ca nişte giroscoape dansatoare-n mareele dorinţei.