Mierla - poeziile altor autori

Velierul cu trei vele rândunică, cu marfa gata stivuită-n magazii,
Cu mâl negru din Mersey1 picurând de pe ancoră, cu cerul gri
Deasupra lui, c-un remorcher roşu la prova; marinarii, cu toţii
La post, cântă cu nişte voci care-ar fi putut trezi din somn şi morţii2.

ea chiar acum stă dincolo de fereastră,
ca o bătrână doamnă gata să meargă la supermarket;
stă și mă urmărește,
transpirând în ceață de prea multe emoții,

Rotindu-se, planeta
ne duce prin zile şi nopţi în braţe,
o doică iubitoare care face
greşeli înfricoşătoare. Suntem loviţi de vulcani,

El strigă-n întuneric, sub
Brooklyn Bridge-ul lui de constelaţii,
împingând cu încăpăţânare împotriva
curentului slinos

Au venit să-mi spună la câte păcate te dedai,
Le-au numărat pe rând, unul câte unul;
Au râs şi-mi suflau în faţă fumul otravii, ca tutunul,
Dar eu le ştiam pe toate, câte ai –

Sunt ochi în care el oricând poate privi
Şi mâini cu care să-împartă-alinturi reciproce,
Dar eu mereu pentru iubitul meu voi fi
Doar o voce.

Ştia el mai mult decât să admire un scaun
şi să spună “Ce înseamnă asta?”

Iubea tot ce accepta

Singura mea patrie
Are înălţimea de o sută optzeci şi doi de centimetri
Şi indiferent dacă îmi place sau nu
Sunt gata să mor

La prânz am cumpărat o portocală uriaşă –
Mărimea ei ne-a făcut să râdem peste poate.
Am cojit-o şi-am împărţit-o-n trei, cu Robert şi cu Dave,
Ei, câte un sfert, iar eu o jumătate.

În ziua când a părăsit-o definitiv a fost teribil,
În seara aceea a crezut că-i cade-n cap plafonul.
Absența lui nu era chiar cea mai mare problemă,
Dar, plecând, a luat cu el și tirbuşonul.