Mierla - poeziile altor autori

Nimic nu se poate-ntâmpla de două ori.
Astfel că adevărul trist, adevărul prim,
este că noi am ajuns provizoriu aici, simpli trecători,
şi plecăm fără nicio şansă de-a folosi ce ştim.

Te-ai aşteptat ca un pustnic să trăiască în sălbăticie,
dar el are o căsuţă şi o grădină
înconjurate de un crâng de mesteceni voioşi,
la zece minute de şosea.

Velierul cu trei vele rândunică, cu marfa gata stivuită-n magazii,
Cu mâl negru din Mersey1 picurând de pe ancoră, cu cerul gri
Deasupra lui, c-un remorcher roşu la prova; marinarii, cu toţii
La post, cântă cu nişte voci care-ar fi putut trezi din somn şi morţii2.

ea chiar acum stă dincolo de fereastră,
ca o bătrână doamnă gata să meargă la supermarket;
stă și mă urmărește,
transpirând în ceață de prea multe emoții,

Rotindu-se, planeta
ne duce prin zile şi nopţi în braţe,
o doică iubitoare care face
greşeli înfricoşătoare. Suntem loviţi de vulcani,

El strigă-n întuneric, sub
Brooklyn Bridge-ul lui de constelaţii,
împingând cu încăpăţânare împotriva
curentului slinos

Au venit să-mi spună la câte păcate te dedai,
Le-au numărat pe rând, unul câte unul;
Au râs şi-mi suflau în faţă fumul otravii, ca tutunul,
Dar eu le ştiam pe toate, câte ai –

Sunt ochi în care el oricând poate privi
Şi mâini cu care să-împartă-alinturi reciproce,
Dar eu mereu pentru iubitul meu voi fi
Doar o voce.

Ştia el mai mult decât să admire un scaun
şi să spună “Ce înseamnă asta?”

Iubea tot ce accepta

Singura mea patrie
Are înălţimea de o sută optzeci şi doi de centimetri
Şi indiferent dacă îmi place sau nu
Sunt gata să mor