Mierla - poeziile altor autori

Plimbări lungi noaptea –
asta face bine sufletului:
trăgând cu coada ochiului prin ferestre
urmărind neveste obosite

unii spun că n-ar trebui să ai regrete personale
pentru un poem,
trebuie să rămâi indiferent – şi chiar sunt câteva motive pentru asta,
dar, Isuse,

Stăteam într-un loc înalt
Şi-am văzut, mai jos, mulţi diavoli
Alergând, ţopăind
Şi petrecând înconjuraţi de păcate.

Mergând prin cer,
Un om, în straie cernite, ciudate,
A întâlnit o formă radiantă.
Atunci paşii i s-au precipitat;

Un om a văzut o minge de aur pe cer;
A urcat după ea
Şi, într-un final, a atins-o –
Era de argilă.

Spuneţi-mi, cum se întâmplă
Că eu, care am fost cel mai erudit dintre jurişti,
Care ştiam aproape pe dinafară
Pe Blackstone şi Coke,

Am fost la viaţa mea beţivul oraşului;
Când am murit, preotul a refuzat să mă înmormânteze
În pământ sfinţit;
Chestia asta mi-a purtat noroc

Mi-au dăltuit în piatra funerară cuvintele:
“Viaţa lui a fost blândă, elementele care îl alcătuiau astfel amestecate
Încât natura putea, mândră, declara întregii lumi:
Acesta a fost un om.”

Unde sunt Elmer, Herman, Bert, Tom şi Charley,
Cel slab de înger, cel cu braţul puternic, clovnul, beţivanul, luptătorul ?
Toţi, toţi dorm pe deal.

Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău s-au întâlnit pe vârful muntelui.
Zeul cel Bun a spus, “Bună ziua, fratele meu”.
Zeul cel Rău n-a răspuns.