Mierla - poeziile altor autori

Alimentar, Watson, dragul meu, alimentar.
A spus scufundacul în mâl coţofenei, încet şi rar;
Dacă pliscul tău se va opri vreodată să-înfulece,
Tu vei muri, iar asta-i evident şi clar . . .

Când soldaţii yankei ajung la baricadă
Ioana D’Arc adresează fiecăruia o laudă.

Ea poartă azi armură din cap până-n picioare,

Luna-i regina sfântă-a huhurezilor.
Ea ţine închis păsăretul cel holbat
Într-un borcan până-n amurgul serii;
Apoi, îi dă drumul la vânat.

Cu trandafirul după ureche, coniţa
A uitat să-şi tragă pe ea rochiţa.
Ei, la dracu’, mă scuzaţ’, în fine,
Dar aşa arată mult mai bine.

Totul e în mintea ta, spui tu, şi n-are
nimic de-a face cu fericirea. Venirea frigului,
venirea arşiţei, mintea are tot timpul din lume.

Luna e o călugăriţă (ea n-are soţ)
Care se plimbă prin chilia ei, crugul divin.
Puterea-i, e cea a oamenilor juraţi cerului,
A căror viaţă sfidează orice chin.

Vorbeşte cerşetorul (Ce mi-a spus Luna)

Tolstoi încă mai ară

Doi politicieni s-au întâlnit sub raza lunii pline.
Relaxarea chipurilor, gestica, păreau cam simulate.
Au aruncat o privire peste prerie.
Zâmbetele lor erau şi ele, parcă,-un pic trucate.

Întunecate,-n zbor de zdrenţe, aripile spiritelor nopţii
Provoacă teamă, dar mie-o generoasă favoare-mi fac.
Ele se strecoară printre gardurile grădinii unde eu
Stau de pază zi după zi, veac după veac.