Mierla - poeziile altor autori

Pe ecranul apusului se vedeau umbre întunecate,
Driftere lansând lungi plase peste bord;
Şi uleioasele ape verzi se legănau somnoroase
Când cu refluxul Kilmeny a ieşit din port.

mi-o trăgeam
cam de două săptămâni
cu o fată de 24 de ani
din New York – era

La revedere, Betty, iar de mine, te rog, nu-ţi aminti,
machiază-ţi ochii, renunţă la piedici şi la frâie
şi distrează-te cu băieţii-nalţi şi şarmanţi la Tabari,
păstrează-ţi dinţii albi, nu renunţa la berea cu lămâie,

Din când în când
avem nevoie de un miracol în revers
care să despoaie limbajul,
să-l suspende

Au fost destule veri cu râs şi crini sub soare,
Au fost multe nopţi de farmec sub cerul înstelat;
Dar în ceasul ultim, când mor, n-au parcă nici un rost,
Nu-mi aduc nici o alinare toate câte-au fost –

Ce sunt măsura, masa,
conturul? În umbră, instinctul;
în lumină, rugina
care migrează dintr-un cablu în alt cablu.

Uşa grea de mahon cu vizetă de fier forjat
Se-nchide. Cu sunet compătimitor, discret, stăpânit.
Soarele luminează înc-acest decor de secol trecut,
Împodobit cu faianţă Edwardiană – Devonshire Street.

doamnă, te voi atinge cu mintea.
te voi atinge şi te voi atinge şi te voi atinge
până când pe neaşteptate
îmi vei oferi un zâmbet, ruşinos şi obscen

undeva unde niciodată n-am călătorit, bucuros
dincolo de orice experienţă, ochii tăi au tăcerea lor:
în gesturile tale cele mai fragile sunt lucruri care mă-nvăluie
sau pe care nu pot să le-ating fiind prea aproape

Din ventilatoarele gheizerelor vântul
Toamnei, pufnind pe nările-i de taur,
Se repede peste-o mie de femei
Prin băile din Camden Town.