Mierla - poeziile altor autori

Împăratul Chinei râvnea la o frumuseţe care să-i încununeze imperiul,
Dar, deşi era de mulţi ani pe tron, nu i se împlinise-această dorinţă.
Între timp, o fetişcană din familia Yang ajunsese la pubertate.
Crescută fiind într-o curte interioară, nimeni nu-i văzuse frumuseţea.

Într-o străfulgerare m-a părăsit ultimul elan tineresc,
În doar un tic-tac al ceasului sunt mai bătrân cu un an.
Telefonul a sunat imediat – urări aniversare
De la familie şi prieteni,

La poalele acestui deal
rădăcinele scurte-ale orhideeii sunt înmuiate-n râu,
cărarea nisipoasă drintre pini este foarte curată, fără noroi;
în ploaia fină-a serii, cucii cântă,

Anul trecut, când zăceam bolnav,
Am jurat
Că, atât cât voi mai trăi,
Nu mai pun un strop de vin în gură.

Nu te gândi la trecut;
Nu faci decât să trezeşti din somn regrete care încă mai dor.
Nu te gândi la viitor;
Nu faci decât să amorţeşti în dorinţe lipsite de certitudine.

Zece ani, de-acum – tu, moartă; eu, trăind o viaţă căreia nu-i mai aparţin.
Refuz să rememorez,
Dar îmi este imposibil să uit.
Un mormânt departe, la o mie de mile,

Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreţi că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.

Nu te duce să escaladezi munţii albaştri,
munţii albaştri sunt împânziţi de obsesii şi de furie;
fiecare înţelept, mustind de cunoaştere şi de viziuni
se făleşte în faţa celorlalţi, vânând merite, glorie şi putere.

Se vede-o zare verde-n sticla veche,
Se vede-un licăr roşu în tăcuta sobă,
Se presimte ninsoare-n amurgul de afară –
Ce-ai zice de-un pahar cu vin în prag de seară?

În fiecare dimineaţă mă lamentam c-a început să-mi cadă părul;
În fiecare seară mă lamentam pentru firele de păr căzute.
Când mi-a cazut tot părul... a fost într-adevăr lamentabil!
Dar acum, că nu mai am deloc păr, nu-i chiar aşa de rău.