Mierla - poeziile altor autori

S-a dovedit
că bombele pe care le-a aruncat
au înălţat cădiri,

M-am dus să revăd priveliştea aceea pe care o iubesc atât mult,
iar omul care era însuşi înţelesul locului – şi pe care îl îmbogăţea –
m-a întâmpinat la Ullapool.
Fermecătorul ţinut era înzăpezit

Nu pot să te descriu
mai mult decât aş putea pune pentru întâia oară un lucru
acolo unde acesta se află deja.

Ea vorbește despre mine, cel de ieri….
cel care era întotdeauna
amuzant și care-o făcea să râdă ore-n șir,
omul de care

Oare de ce pasărea aceea decupată
În tăcerea-nsorită, albă și înghețată,
În zbor de la est spre vest, solitar și neîntrerupt,
Planând deasupra crestelor văii,

Nimeni nu ştie din ce noroi,
Din ce întunecate vremuri
Vine trandafirul înspre noi.

Cum stăteam eu acolo sub vâscul verde
(Vâscul magic, mereu tânăr, mereu verde),
O singură lumânare mai ardea în noapte;
Dansatorii plecaseră, cu grele, somnoroase gene

Ferestrele de la sufletul acestei vieți a noastre
Deformează lumea cealaltă din depărtări albastre
Făcându-ne să credem în imediat sau în deochi –
Căci deși privim cu el, noi nu vedem prin ochi.

O Trandafir tu eşti bolnav.
Viermele nevăzut
În zbor noptatic
Prin furtuna vuind neîntrerupt:

Nimeni nu-i scoate pe cei înecați din apă
pentru a-i îngropa, ei rămân
acolo plutind pe spate, aproape de suprafață.