După-amiaza are culoarea mierii;
Copacii strălucesc, frunzele cad;
Trotuarele sclipesc, parc-ar fi alei acoperite cu frunze de arţar,
Casele aleargă pe lângă ele râzând, cu ferestrele deschise.
Sub un pom, în parc,
Doi băieţaşi, culcaţi pe burtă,
Culeg grijulii mure roşii
Şi le pun într-o cutie de carton.
Într-o zi nu va mai fi război,
Atunci voi scoate-afară această după-amiază,
O voi desfăşura pe degete
Şi-i voi savura aromele dulci,
Şi voi urmări, în cădere, zborul frunzelor, niciodată acelaşi.
Azi mă mulţumesc să o culeg
Şi să o pun la păstrare-n coşuleţul meu cu mâncare.
Acum n-am timp pentru altceva:
Mă strădui să-mi păstrez echilibrul
Într-o lume dată.peste cap.
Distribuie: