Mă întreb de ce harpa închisă-n mine are cincizeci de strune,
Fiecare cu propria floare – o încrustare a perioadelor de tinereţe.
. . . Înţeleptul Chuangzi visează-n amiaza mare, fermecat de fluturi,
Inima vernală a Împăratului Wang plânge într-un cuc,
Sirenelor le alunecă perlele lacrimilor în marea-albastră, luminată de lună,
Verdele câmpurilor îşi respiră jadul din şi către soare . . .
Şi un moment care ar fi trebuit să dăinuie veşnic
A sosit şi a plecat înainte ca eu să-mi fi dat seama.
Distribuie: