Luciditate

joi, 06 octombrie 2022

Viață, oare să jelesc, sau, ce?
Nu știu dacă ești vis sau te trăiesc;
În toamna mea fiorul vine rece
Și parcă nu mai știu ce să-mi doresc.

Rar, tot mai rar, câte un val de sânge
Mă-ndeamnă, talpa goală s-o supun,
Să dau tărie ochiului ce plânge,
Să-i lumineze pași pe un alt drum.

Că trec și azi prin fața mea ispite
Și cred că pot și o să mă descurc?
O, nu-s decât idei îmbolnăvite,
Eu nu mai am voință ca să urc.

Mă cheamă către lume o dorință?
Sunt un zgârcit nu-i dau măcar un gând,
Într-un răgaz de vagă pocăință
Mă uit în mine și mă văd murind.

Nu talpa mea e cea care nu poate,
Nu ochiul meu e cel care-a-orbit,
Un zvon venit din lumi întunecate,
M-a prins în brațe și m-a stăpânit.

Azi, mi-am făcut curajul să-nțeleg,
Prin ce-am trăit și câte-au fost deșarte,
Că, următorul pas, de nu-i întreg,
E unul -sigur- îndreptat spre moarte.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.