Poezii despre Iarnă:

Ninge metalic cu fulgi bivalenți
- lovituri de ciocan pe arborii goi -
de parc-ar pica din nori transcendenți
metal risipit printre pași de strigoi.

Ninge iar!
...
Ninge iar! De n-ar mai ninge!
Du-te iarnă, haide, pleacă,

( Iarna, se alunecă!...alunecă spre primăvară...)

Abur cald din gura ta mă înfășoară,
Din obraji, doi bujori îmbobocesc.

Mi-e teamă

De-atâta frig, mi-e teamă,
să mă opresc.

Înşelătoare iarnă

Doar muntele e alb, uitată iarnă,
aprinse între stele sunt drumurile tale,

Mă simt o iarnă-n toamna vieții,
Mă ning in mine ca o povară,
Dar tu mă smulgi din gheara gheții!
Câmpuri de idealuri, mintea-mi ară.

Zâne

Zâne se desprind de jos.
Corpul lor, ca de fecioare,

Parada de stele
...
Toarce vântul neaua,
O-nvârte în fuioare

Dansatoarele

Cu mânuţele pe-afară,
fâţâite, dichisite,

Cerul cerne un puf alb de zăpadă,
E peste tot, dar de pe streașina casei începe să cadă
Splendoarea iernii se-aprinde la noi iară,
E frig, dar iubirea de stele vine acum spre seară.