Poezii despre Iarnă:

E foarte frig pe drumul care leagă
prezentul cu o parte din trecut,
și-i alb în jur, și-s gânduri ce-ar fi vrut
spre viitor o cale să aleagă.

Noapte de iarnă
...
Noapte și-aleargă orele ușor,
De parcă nici n-au fost vreodat,

Ninge
...
Nori de nea, nori de nea,
Se strâng ușor, aduși de vânt,

Vântul poartă prin văzduhuri
Naufragiate nave,
Norii plumbuiți din cerul
Ce descarcă pe noi gerul,

Iarna

Ciorile se strâng în stoluri
Rotocolind peste sat,

Privești ninsoarea de afară,
Iar gândurile toate-ți ning,
Plutesc prin amintiri, se sting
Și-ai vrea ca fulgii să nu doară,

Peste-un deal și-o vale, se-abătuse-n zori
Frig ce rătăcise-n lungă căutare
Printre stânci de munte și-n adânc de nori,
Prin lăcașuri unde nu pătrunde Soare.

Cărări netezite

Potecile iernii pe dealuri mişcând,
şerpuiri argintii pe genele ninse,

A mai trecut o zi și-mi plouă-n gând
Și caut să-nnoptez la gura sobei,
Trec dealul obosit și lăcrimând
Și-aud din munte cântecele tobei.

Privesc din fotoliu, e iarnă afară,
iar focul din sobă îmi spune poveşti,
dorinţa din mine începe să doară,
te caut cu gândul, nu ştiu unde eşti.