Poezii despre Iarnă:

Noapte polară
…
Norii s-au strâns laolaltă și s-a făcut întuneric
Dar vântul de miază-noapte a dat în ei cu putere,

Metamorfoză

Se pierd prin nori raze de soare
Când cu norii se-ntretaie,

A plecat bătrâna toamnă
Șchiopătând, iavaș-iavaș,
Iarna a început să cearnă
Fulgi de nea peste oraș.

Mai stați și nu mai colindați!
De toate ca să cumpărați
Că ce folos de nu-i iubire?
Și tot uităm de mulțumire...

Ce este Moartea altceva decât un pas peste un prag ?
O ultimă clipire, o ultimă secundă din al vieții trist șirag;
Uiți să respiri și dintr-o dată, cu bucurie vezi Marea Mamă
Din care toți cei Anteriori, te strigă și te cheamă ….. !

Am așteptat atât și iarna
Azi, a venit.
Și-a așternut mantia albă,
Țesută cu mărgăritare,

Ai închis fereastra oare?
...
Şi-a-nfipt iarna colţii reci
În miezul vieţii noastre,

Călugării martiri
...
S-au îmbrăcat copacii în tristețe,
A nins pe ei și le-a albit coroana,

Ferestrele cu chip de floare

Ferestrele cu chip de floare,
luminii din afară smulg

Ultimul sărut
...
Am văzut o frunză căzând în legănare
Purtată de vântul ce-a smuls-o de pe ram.