Poezii despre Iarnă:

Rondelul steluţelor albe

Steluţe albe-n vârf de brad
Din cer venit-au mesagere,

Ecou de Decembrie

Cu temperaturi scăzute şi zilele-n micşorare,
Cu frunzele-ngălbenite şi-n mantia-i argintie

Tăcerea nopții vine
Liniștitoare-n vale,
Clipirile-n lumine
Bat munților la poale.

Dintre norii fantomatici
Început-au într-o doară
Să se-arate enigmatici
Câțiva fulgi, pe-aici, pe-afară!

Ghinionul ca să fie – ca să fie ghinion
Am să fac o poezie, fără a avea creion.
Mare ghinion aveţi – aveţi, ghinionul mare
Ghinion că nu sunteţi, într-o zi de sărbătoare.

Nostalgie

A nins încă un an pe tâmpla mea,
Ianuarie deja-i pe terminate...

Ninge fără milă cu vinovăţie
Ca o inculpare, ca un martor mut
Ninge ca o nuntă, ninge şi sfâşie
Se fărâmiţează ultimul salut.

Fulg de nea, fulg de nea,
Te văd prin fereastra mea
Cum pluteşti uşor în zbor
Şi te-aşezi pe un covor

Ce vreme rea, din cea bacoviană...
Privesc din aşternut o aspră iarnă.
Mi-e greu să mă ridic, e frig în casă,
Căldura din cearşafuri nu mă lasă.

Din casuta sa, Grivei,
Vede cerul înstelat.
E târziu si lumea toata
La culcare a plecat.