Poezii despre Iarnă:

ram îngreunat -
ultimul fulg doare mut
deodată: crac!

Cern fără milă norii de zăpadă,
nepăsători, anul, strivindu-l sub nămeți;
în albă beznă întregul se scaldă... -
E dezastru, ce mai, te bagă în sperieți!

De prin țara lui Gerilă
Cel ce dârdâie de frig,
Ori din cea a lui Sucilă
Îndoit ca un covrig,

Dintre lemne-n faţa sobei,
un şoricel s-a iţit,
l-a privit blând moş Mitică
şi pe loc l-a îndrăgit.

Aho, aho copii si frati,
Paharu sus sa-l inchinati.
Asta-i ziua de Ajun,
Si maine cea de Craciun.

Că
românul
se
naşte

Acest vers e de zăpadă
a-nceput de ieri să cadă
seamănă cu niște fulgi
pe care-n zadar îi smulgi

Privirea ta mă ţintuia
avidă-n aşteptare,
am tresărit şi am răspuns
la marea ta ardoare.

VÂNTUL IERNII


Vântul iernii suflă, geme,

Suspină-n seri-albastre
Foșnirile căderii -
Ninsorile de astre
Pun capăt depărtării.