Poezii despre Iarnă:

Magia iernii

Luna a-nceput să joace,
Peste cer îi cade rochia,

Pe fundalul alb ce noaptea îl urmează,
Și a cărui suflare înghețată îl pătrunde
O simfonie putrezită agale concertează
Figurând în fața unor inimi surde.

Ulița-i gălăgioasă, se-aud glasuri de copii,
Săniuța prin zăpadă lunecă la vale iute,
Moșule cu barbă albă, te aștept de mult să vii,
Tu da-i glas pădurii mele, brazilor să te asculte.

Stele-aștept în orice noapte
Ce-or cădea în fulguire
De pe fluviul de lapte
Ori din vise de iubire.

Pune-mi în păr ghiocei de fulgi-de-zăpadă, iarnă
Și strânge-mă-n brațele vijeliei de ninsori...
Miezul fierbinte al sufletului călător
Ține cald învelișul ființei mele!

Tablou de iarnă la Dunăre


Felinare zac în ceaţă

Umbra
Steluța CRĂCIUN

Te uită, toamna plecă-n pas domol,

Cenuşiul printre pleoapele de vise pline
Este coborât de nori ce s-au pus cortine.
În noiembrie, trezită parcă prea devreme,
Greu accept de dimineaţă o astfel de vreme!

Te uită cum ninge Decembre!
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă!
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară,
Se bucur’ copiii!

GÎND DE IARNĂ

Te rog privește-afară ca să te-ntreb iubito,
-Văzut-ai tu vreo mamă cum își infașă pruncul?