Poezii despre Iarnă:

Îngheață tăcerea în pietre
și apa din sânge vai
deschide poarta măi Petre
să intre iarna în rai

Iarna și-a pus cuvertura
Și a-ncremenit natura...
Gerul e așa năprasnic
Că te lupți cu el zadarnic,

Ecou de Iarnă

Din cer de plumb înnourat cu-aspect de iarnă
Cad fulgii albi de nea, peste pământul rece,

Tremură lunca și codrii
Sub însemnul lui Gerar,
Sus pe deal te cheamă plopii,
Dar tu treci pe-aici mai rar!

Rondel Siberian

Uite-aşa... pe negândite
A venit cu flori la geam,

Zi de Iarnă

Ninge rece afară, viscolind zăpada,
E vifor şi frig, şi nămeţi se-aşează

Când la geamuri se aşează mii de stele lucitoare
Adunând tot gerul iernii... iar pe câmpuri, nici o floare,
Nici o frunză-n pribegie nu mai plânge după vară...
Doar iarna şi-a ei solie, le grăbeşte-o primăvară,

Eminescu se întoarce
ninge eminescian
iată una dintre Parce
îi urează la mulți ani

Ziua iată-i dezmierdată
Cu-adierea în ninsoare
Și spre zarea încuiată
Fulgii bat din aripioare.

Celsius a-nebunit,
unii zic că s-a scrântit,
gradele le-a încurcat,
cu minus le-a calculat.