Poezii despre Iarnă:

Între două frunze moarte
Stau speranțele deșarte
Și atârnă de o creangă,
Învelite într- o rugă.

Of… ce vreme fumurie
Toamnă dragă-mi aduci mie.
Când mă uit în depărtare
Nu se vede nicio floare,

Luna a-nghețat -
Pe acoperișul nins
o mâță albă

Pornește zborul albelor petale,
De parcă s-ar surpa o vară rece,
Înzăpezirea cântă și petrece
În largile saloane vesperale.

Noapte de catifea.
..
Noaptea-ncet se lasă
stele prind s-apară,

Motto:
"Izvoarele s-au luminat și sună
Oglinzile ritmându-și-le-n dans
Și brazii mei vuiesc fără furtună

Acum, în iarnă, nopțile parcă-s mai lungi
Și noaptea gânduri mă inundă,
Și reci fiori ar vrea sa ma străpungă
Pe când din cer cad fulgi.

Vălătuci de fum coboară
Dinspre satul amorțit,
Ninge cu fulgi mari afară
Și pădurea a albit.

E rece- afară și nu- mi vine
Să ies din pat și lupt cu mine
Să am curajul să îndrept
Spre noua zi privirea, drept

Dragă omule îmi scrii
că tu nu vrei jucării,
dar ai câteva dorințe
și le vrei îndeplinite;