Poezii despre Iarnă:

Portocala
...
Iată iarna-ncet coboară
Cu-a sa mantie de ger,

Îngheață apa la fântână

Îngheață apa la fântână
iar rănile de pe pământ

Ţi s-a oprit un fulg de nea pe buze,
Ca-ntr-un sărut uşor, furat cumva,
De cineva pornit să se amuze
De-ngândurarea şi seriozitatea ta.

Iarna
Vine iarna peste noi
Fără chef de joacă.
Nu ne-ntreabă chiar defel

S-a prăbușit curcubeul
în găleata cu beteală
care își spunea povestea nici prea încet nici prea tare
bălții din grădina publică

E târziu

Lună, lună, casă veche,
ce puțin îmi stai de veghe

Cumplit se- aude vântul
În stuful cel uscat,
A înghețat cuvântul
Pe câmpul neudat.

Trec zilele și așteptăm răspunsuri
Și ninge-ntruna pe pământul sfânt,
Dar toți cei care au avut doar lipsuri
Nu și-au dorit căldura din cuvânt.

Pădurea-n care păsările cântă,
e rece-acum, în iarnă,
e-nghețată,
dar ele vin,

Foc în palmă port în noapte
Când sub creștet stinsă-i viața,
Iară lacrimilor aripi le-am croit fular din lut.
Inima vrea să-mi vorbească