Zâne se desprind de jos.
Corpul lor, ca de fecioare,
ca un fir de praf pufos,
plutitor şi rămuros,
nemişcat, în aer pare.
Că-n seara asta de poveste,
nici pomi nu dorm,
nici ramuri grele,
când zâne albe, tinerele,
cu corpul viu şi pluriform,
zăpezi din nori ne dau de veste.
Cu repezi mişcări ale mâinii,
spre dealuri mi-arată grăbite,
că vântul sufla-va croit,
să-aducă-n părul meu albit,
steluţe moi, din cer venite.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: