Ninge vântos, cu fulgi de titan...

Autor:gabriel cristea


Adăugat de: gabriel cristea

vineri, 02 aprilie 2021

Ninge metalic cu fulgi bivalenți
- lovituri de ciocan pe arborii goi -
de parc-ar pica din nori transcendenți
metal risipit printre pași de strigoi.

Văd cer de mercur pe albul miraj
și stoluri de corbi croncănind a polei
Mi-e gândul un zbor căzut în picaj,
fosilă captivă în ambră și stei.

E soarele-nchis în griul palat,
iar viezurii suri - iubitori de bârlog -
prin glodul obscur, cu frunze pavat,
adulmecă iarna și timpul zbârlog.

Balauri îmi par stejarii-troian,
de-al crengilor zbucium sub nori căzători;
Și ninge vântos, cu fulgi de titan,
prin ochi nălucind strălumină de zori.


vezi mai multe poezii de: gabriel cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iarnă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.