Poezii despre Iarnă:

Poveste de iarnă la Giurgiu

Curând voi ațipi
din întinderea albă

NINGE


Ninge, ninge, peste tine,

cum am putea țese sfârșitul între pământuri?
cum să te juri pe nebunia mea
și pe arborii foști fragezi
cu tot cu trupul tău zămislit

FULGI DE NEA


Primii fulgi ai ăstui an,

Prin noaptea-n care fumul

E pasăre măiastră deasupra casei, fumul,
ce-n unduiri gingaşe, din aripi, se ridică

spuneai într-un timp că iubirea-i eternă
trăiam între ghețuri și-n lumea modernă
dar n-ai mai lăsat nimic să se vadă
din tine, femeie de om de zăpadă

Dunia Pălăngeanu

Slăvită noapte de Crăciun

Te uiți la mine, iarnă de tăciune?
Ce vrei să-mi spui, ești mută, haide, spune...
Spune- mi că mă găsești schimbată tare,
Că anul ăsta merg pe- altă cărare.

Primăvara de sub pleoapă
...
Și noaptea curge, somnoroasă,
Se-ascunde într-un corn de lună,

Nu a mai nins demult

Demult nu a mai nins, dragostea mea...
sunt casele-n lumină, cu becuri colorate