Gerra Orivera - poeziile altor autori

Cântă cineva în nori de zi
deodată cu zorile. Cine-o fi?
Cântă cineva-n văzduh.
E o pasăre? E duh?

lui Vasile Băncilă

Frunza verde, dragele
linele colinele

Dacă m-aș pierde în toate
și-aș rămânea fără nume
așa că o pană căzută din zbor, din aripa
pajurei, n-aș mai fi singur pe lume.

Cocori s-au pornit spre clime de flăcări
în țipăt de-abia auzit peste țară.
Vâslesc prin înalturi, trași parcă-n țeapă
pe-o rază lunară. Mâne-or ajunge la vaduri.

Pe ape mânecând, ce le voia rotunde,
Columb nu cunoscu nici piedeca, nici teama.
Pe-un vânt de-amurg, luat cu nara dreaptă-n
seamă, porni spre luna ce nu minte, peste unde.

'Fetele au îndrăgit balaurul'
(Motiv de poveste)

Columna, rănită cu spadă de-un rege,
un dar dobândise, ce piatră nu-l are:
atinsă de-ntâile raze solare
să cânte cântare-n afară de lege.

Să lași în urmă o iarnă cu viscole,
cu tenebre și suferinți, e ușor,
o, cât de ușor, când în martie
auzi, prin frunze uscate, mari osteneli,

Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingei
un corb. Îl vezi, fetița mea, Ana?
În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea,
țâșnea veverița, cădea castană.

A căzut pe lucruri rouă
sau e numai o părere?
Poate că le plânge fața
de-o lăuntrică durere.