Să lași în urmă o iarnă cu viscole,
cu tenebre și suferinți, e ușor,
o, cât de ușor, când în martie
auzi, prin frunze uscate, mari osteneli,
un cărăbuș de aur
făcându-și drum în lumină. Ce sunet știut!
Când genele-n noapte se zbat
lăcrimând pe perna de cânepă,
totul s-aude la fel.
Distribuie: