Gerra Orivera - poeziile altor autori

Cincizeci de ani! Momentul e un munte
ce-mparte apele: spre răsărit și spre apus.
Răsună văi de aur undeva în urmă,
și-un scârțâit de zodii, ca de osii, sus.

Un râu, prin gene, vede marea-n depărtare:
,,C-un dor mă port - nu e de azi și nici de ieri -
un țărm de purpură tivit cu palmieri
să am, un dârz liman alăturea de care

Precum un ulcior
pe roata olarilor
crești zveltă: ușor
subt pavăza larilor.

Trupul tău și sufletul, înaltul, îți sunt
ca doi frați gemeni: se-aseamănă așa de mult că
nu știi când e unul, când e altul.
Eu nu-ți cunosc la chipu-i numai sufletul.

Sunt ca o moară lângă râu.
Obișnuitu-s-a gândul
să doarmă în mine
vârste de-a rândul.

Salută tu - anul!
Răstoarn-apoi brazda și-ntinde-o visând
până-n soare răsare. În palma ta rodul cădea-vă deplinul,
cum cade la capăt de vrajă

Spuneți-mi dacă aduce măcar pe departe
cu semenii săi. Când se răsfață
e parcă puțin mai altfel prin toate-ale sale,
prin linii, prin unduire, și pe la mustață.

Păpădie, ecumenică floare,
după a ta aurie ardoare
- pe nescrisele file -
anul își hotărăște fericitele zile.

Octomvrie cu înc-o bucurie
prin neguri să mă-ntâmpine ar vrea,
să mai aud odat-pe cale ghindă
pocnind din când în când sub talpa ta.

De unde vine oboseală anului?
Din râul cu ape obosite de mori,
Din vântul cu duhul ostenit de flori,
Din suferință-nvârtită în inimi de-atâtea ori!