Gerra Orivera - poeziile altor autori

O muncă de fiecare clipă, de fiecare,
îndeplinesc pleoapele.
Are nevoie de ea subt zare
lumina noastră.

Făptură nouă, iată pe frunte
întâia lumina te-a uns!
Pe noi repede soarta ne mână
-tu fără pas ne-ai ajuns.

Cu strai de broască-n păr răsai din papură,
o undă
vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă.
Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă

Zile de toamna cădeau printre șoapte.
Cădeau la
Paris, dezghiocându-se
ca niște castane răscoapte.

În ziua șaptea Dumnezeu, din umbră,
din otrava nouă- a tuturor dumbrăvilor gustînd,
se odihni-ndelung. Apoi la ora bufniței
cu pas zăbavnic și purtat de-un gând

Văzui în Pompei acele cine romane.
Așa ni-l voiră zeițele sorții -
mulaj conservat în materia morții,
să nu-l putrezească nici ploaie, nici anii.

Cade din tărie lună
pe pămînt sub chip de brumă. Zvonul stins prin noapte rece
îl auzi? din moarte, mumă? Lung,
pe fusul tău de vrajă firul stelei se mai toarce

Înhămați de cărucioare alături de om
cînii mănăstirilor duc lapte-n cetate
O bucurie nouă îi ține în jug
și-o rîvnă parcă spre-o luminoasă dreptate.

Îngheață stihiile, înțepenesc curgătoarele,
Ca cerbii și căprioarele,
ca fiara de pădure, iarna,
sunt cuprins de spaimă

Într-un regat lângă mare, pe care
Poate că ai să-l cunoști într-o zi,
Trăia odată, de mult, o fată
Pe nume Annabel Lee. Ursita i-a fost de a fi iubită