Gerra Orivera - poeziile altor autori

Zi și noapte! Ce schimb de spații pentru noi,
îngăduit și repetat mereu!
Când suntem treji, suntem în lume.
Când dormim, dormim în

La vad, un pod de lemn, cu coperișul de șindrilă,
lung cât o uliță de sat,
se-ntinde peste Mureș. Mal vrea la mal în veci să lege.
Astfel țara moștenitu-l-a din leat. Își au mărețele-npliniri și lucruri cântăreții lor,

Nu vă mirați. Poeții, toți poeții sunt
un singur, ne-mpărțit, neîntrerupt popor.
Vorbind, sunt muți. Prin evii ce se nasc și mor, cântând,
ei mai slujesc un grai pierdut

Clădită din nisip, din piatră de nisip,
această catedrală dăinuie în vânt.
N-o clătina nimic, nici zbucium din pământ,
nici focuri din înalt. Privind-o-n noapte

Iată-amurguri, iată stele.
Pe măsură ce le văd
Lucrurile-s ale mele.
Lucrurile-s ale mele.

Negrăit de încete
sunt toate întâmplările,
cu osebire primăverile
vin foarte pe îndelete.

Nimic din ale tale nu te mărginește,
nici chiar frumusețea ta ce pare
față de lume-o dulce limitare.
Cu dorul tău începe noima ta,

Pământul e înrourat
la ceas de noapte,
ochiul meu - totdeauna.

O haine! În voi se va adăposti
de mâne-ncolo un schelet
Și nimeni nu va râde-n urma lui
Când tremurând își va purta încet

Pe câmp o moale căldură
mă urmărește statornic.
Miriști cutreier, destinderi mă-ntâmpină
în fum de arsură.