Gerra Orivera - poeziile altor autori

Să ieși pe stradă ți-e dat,
dar nu fără griji, ca-n zile de altădată. La fieștecare pas,
la fiece colț,
te-ntâmpină: timpul. Ăst timp ce veni peste noi,

De greul prea lungului joc
atom și pleoapa mi-e grea. Mâna neagră a visului
să mă slujească ar vrea. Albă frumusețe tu, fără apunere,
pustietoare minune tu,

lui Nichifor Crainic

În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,

Cu purități de obârșii
și cu arome de povești
în mine vii ca să domnești. în mine ești
și vei domni

Ard lumini ca sorii tineri
prin iernatic Tusculum. Amintirile de Vineri
mă-nsoțesc încă pe drum. Palma se făcuse cupa
jar-viață cuprinzând. Mă trezesc acum și după

Pe masă îmi stă, durat din argilă,
ulciorul. În rostul ceramic așez uneori,
cu roua pe ele, iubitele flori. Prefer trandafiriul de purpură.
Tainic, urmând un sacru canon,

Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi,
ce-n spațiu se desparte și s-adună,
pământ e ea, și prund și undă,
un drum cu călătorul dimpreună,

Prin miriște se joacă
șoareci și viței,
iar vitele de vie
țin în palme

Aprilie era moale. Stele calde mai nășteau prin preajmă.
Și marea Dumnezeu și-o dibuia.
Zarea și muntele și focul. Făpturile purtau în piepturi
ce inimi, încă de lumină, prin tot locul!

Vino să vezi! În târzia bogată căldură închis
între ziduri cine-ar mai sta? Precum a mai fost,
până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea. Și-n unghi săgetat