Gerra Orivera - poeziile altor autori

în munți, în codri 'ntunecați,
Unde robit, de-atâta vreme,
Un uriaș în lanțuri geme,
Au mers și preoți, și soldați,

Soldați viteji și preoți, soli ai dreptății sfinte
Pe care un neam sălbatic o calcă în picioare, -
Cu voi sunt milioane de inimi... înainte!
Poporul, care are ostași ca voi, nu moare.

Când, cu ochii duși pe carte,
Stai la geamu-ți adâncită
Ca în ascultarea unui dulce cântec de departe,
Nu simți tu cât de fierbinte și de dornic ești privită?

Stă Poezia-n sfânta ei cetate,
Pe-un vârf de munte, stelelor vecină.
Porneau de-acolo cântece curate,

Par basme câte ți le-nșir,
și-i propria-ți viață,
Ce-n pulberea de amintiri
O vezi, ca printr-o ceață.

Copil ce ești ! Te simți bolnav, se vede:
Îți dai tu seama ce înseamnă lume,
Când vrei s-o umpli numai cu-al tău nume?
Tu ești un singur om, oricât ai crede.

I

încet răsunetul de clopot
Se risipește tremurând,

Cum tremuri! îți scăpară ochii de ură
Ești fiară, în fratele tău când lovești, -
și nu simți ca demonul patimii oarbe
Tot ție odihna vieții ți-o fură.

Pe-o prăpastie mă legăn,
Atârnat de-un fir de păr.
Mintea mea se zbate încă
între vis și adevăr:

I

A fost să mi te-arăți în cale,
Asupră'mi blând ochii să'ți pleci,