Gerra Orivera - poeziile altor autori

Durere pusese stăpânire pe spiritul meu,
prefăcându-se că e rană, că e tăietură,
că ea poate mereu
din nimic să mă facă făptură.

Cădea frumoasa din frumoasă
cum muntele într-o mireasă
de vale, deal și mult
de carne luminoasă. Eu m-am uitat cu ochiul meu

Lampadarul mă-tii de tavan cu etaje,
de țâță cu claviculă și cu gât,
de ochi genoși cu sprâncene și cu vrajă
de aur fiert, clocotind, și urât,

Mi-adusesem aminte
cum m-ai sărutat tu odată pe frunte
și răcoare umbroasă
mai se lăsase pe inima mea fericită

Se îndesase scumpă, dorul meu de ea
doar într-un simplu înțeles
ce nu era greoi când grea
era pădurea de eres

Știam de la bunică-mea
că Saturn nu este o stea rea
că numea capul unei lagostele
spânzurat în fringiile sale. Bunică-mea îmi spusese

L-am simțit când și-a dezlipit de mine
tot ceea ce avea de dezlipire
Șei goale am visat de bărăgan
fără de cal și de oștire

Cam mă mir
de Cantemir
de Năstasă
nici nu-mi pasă

Ea era lacrima cea plânsă de durere
de o femeie în naștere
și lapte de la ea îmi era
pe când ființa mi se alăptă

Ce splendoare de păr și ce bogăție de plete
poți să ai tu Dora
de am putea la iarnă să ne încălzim
rubedeniile amândurora