Gerra Orivera - poeziile altor autori

Încă nu pot să înalț un imn liniștii
pe care mi-o doresc și de care mi-este foame.
Nici o casă în care am stat
nu m-a ținut prea mult înlăuntru ei.

În vițe roșii strugurii par sănii goi
ai toamnei, care se dezbracă rând pe rând
de foi.
Smulge-i tu din trunchiul lor robust

Din prag un gând se uită lung.
Să-l las în casă? Să-l alung?
Cuvânt încearc-a se rosti:
Veni-va zi! Veni-vă zi!

Inima înalt-a unei țări
E clopotul ce câteodată
I-auzi din turn, sau altă dată
Inima adânc-a unei mări.

Durerile noastre sunt multe, dar cea mai mare
este -să vezi. Să vezi că o noimă-ncepută
nu se-mplinește, ca sfântul, preexistentul tipar
după care prin ani ești ținut să-ți croiești obrazul și calea

Amurg fecund, din altă vârstă,
amurg fecund de Prier e,
precum a fost și altădată,
când Leda albă se-nvoise

Ai fost cândva, prin primăveri,
prin ierni, prin toamne,
Al semințiilor și-al regelui David erai.
Ai fost cândva,

I
Dulcele, ce începu,
cântecul, l-auzi și tu?
într-un lan pe un colnic

Ulcioare-nchipuind s-adape,
au forme fetele parcă-ntr-adins
alcătuite să ne scape.
Sunt ca din flăcări, ca din ape.

Zâmbitoare
Pe furiș când tu te-apropii,
Ștrengărește eu te-aștept cu
Ghicitori sau cu vreo glumă: