Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ți-am povestit și ți-am adus aminte
De prin războaiele de mai nainte,
Zile trăite, zilele uitate
Sau ațipite-n tine și-nnoptate.

Erai o scamă-n haos, plutită la-ntâmplare.
Suflat de-o adiere că dintr-un puf de floare.
Între-ndoieli trecute, uitări și presimțiri,
Ți s-a-mpletit ursită să ții de două firi.

În anii nouă sute șapte,
Ca din senin, în marte, într-o noapte,
S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia,
Și din Flămânzi, și Stănilești, văpaia.

A fost o noapte oarbă, cu luna-n ceruri lipsă.
Stăpânii-și amintiră, treziți, de-Apocalipsă.
Cetăți, orașe, cuiburi de lene și păcate
S-au zguduit deodată, răsturnate.

Ningea pe clopote, ningea
și clopotele clătinate
de mai nimic, nimic sunau
în turlă la cetate

Tragică durere dor de nedescris
de un drag de stâncă
plânsu-mi-s.
O,tu sunet dulce

Să ningă peste noi cu miei doar astăzi
Să ningă inima din noi
Noi niciodată nu am fost noroi
O spun și mieii care ning pe noi

Un om alergând pe un pământ care cade
un arc neîncordat de nici o mână
un surâs fără de gură
un cuvânt în nici o limbă

Cădea un dor din îngeri
mai alb mai sângeriu
logodnicei izbite
pe chip cu-un fulg de la zăpadă

Se rupsese ceva din cuvinte
din argintul răsăritului de stele
ceva din răsăritul și apusul acestei lumi,
ceva din ființă.