Gerra Orivera - poeziile altor autori

Îngânând prin văi tăria
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.

(În metru safic)

Dreapta, ziua Cumpenei ne surprinde
printre roze: în cimitirul unde

Subt Ursă Mare, surpat de bureți,
neatins de om, neajuns de ereți,
bătrân, bătrân, în imperiul meu
bradul bărbos străjuiește mereu.

Avem același nume, tu și eu,
că-i iarnă sau că-i primăvară -
ne cheamă azi pe toți la fel:
Ion fără de țară.

Vânt de inimă amară,
Bihorelul suflă-afară.
A ajuns prin spini și ruji
Fără nume pan' la

Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.
Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.

Să mă mai duc la
Bocea del Rio,
șovăi în drum,
oricât aș iubi-o.

În cumpăna cu tot ce-a fost, pe-o dâră de lumină,
înaintăm prin foi, prin aur răvășit, prin brumă fină.
În neștire, ici și colo, mâinile ne umblă
prin cupele de flori, prin cele de pe urmă.

De nu v-a fost frică să vă nașteți
de ce nu vă este frică să muriți !
Mielul nu este de mâncare
și nici de jertfă.

Ploua cu picături de ploaie negre
pentru o altă altă sete
plouă cu foarte negru pe fânar
o smulgere fusese de hotar