Gerra Orivera - poeziile altor autori

Toți morții se duc
undeva fiecare
în urmă lăsând
foc, vatră și, greier,

Mireasa mea, nebuna mea Mireasă,
Mi-arunci priviri grozav de indignate:
Mă cerți, că te silesc să stai
"Cu cuferele vecinic pachetate"

Femeie,
ce mare porți în inimă și cine ești?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult,

Setos îți beau mireasma și-ți cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.

Cum se coboară Duhul sfânt,
Ca să sfințească vinul din altar
Astfel te coborî tu în mine,
Ca să-mi sfințești în vine

O viață întreagă, visând, am scris despre oameni,
Când mă trezeam, uneori, îmi dăm seama
c-am scris balade și cărți și povești despre nori.
Apoi, dup-un timp, adormind, fără gând adormind,

O, tineri, cari umblați printre frumseți,
ce fel de tineri sunteți, tineri cântăreți?
V-a părăsit de tot, dumnezeirea?
Uitarăți cântecul, ce-l cere firea?

Morți în crucea nopții? Nu cred,
Totuși, clopote, ca-n bură,
Gângăvesc.
Clopote de lemn, cu putred

Te iată iarăși singur, în luntrea cât o scoică,
Luptând în fundul zării cu norii mari din cer
Și legănat de mare, de fiară, ca de-o doică,
Și năbușit în cântec de țâțele-i de fier.

Cum e-n mijlocul tăcerii,
Adâncită-n văgăună
Nopții palide, ca luna
Licărind în bruma serii;