Agate negre - Tudor Arghezi

Cum e-n mijlocul tăcerii,
Adâncită-n văgăună
Nopții palide, ca luna
Licărind în bruma serii;

Și cum sufletul se pierde
Într-un lin păienjeniș
Ce se leagănă pieziș
Să-l mângâie și dezmierde;

Cum din foile citite
Fluturi albi, cu ochi de aur,
Pe buchete de țintaur
Mișcă aripi prăfuite;

Cu susure de mătasă
Înnecată de dantele -
Pe la geamurile mele
Trece vântul că o plasă
Costelată cu mărgele.

Turburat în amintire,
S-a întors parfum de vis,
De la sânu-abia deschis,
Peste care-un braț subțire
Adormea ca un iris.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.