Cântare subt pietre și flori - Lucian Blaga

O viață întreagă, visând, am scris despre oameni,
Când mă trezeam, uneori, îmi dăm seama
c-am scris balade și cărți și povești despre nori.
Apoi, dup-un timp, adormind, fără gând adormind,
ajung în pământ pe subt pietre și flori.

Mai aud câteodat' ale țării - privighetori.
Azi nu mai visez, dar, în sus privind, parcă știu
ce subt Lună și-n lume uitat-am de-atâtea ori:
Nori sunt oamenii, oamenii totuși sunt nori.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.