Gerra Orivera - poeziile altor autori

Zămislită nu se știe, pentru ce mâhnirii noastre,
Ai s-ajungi, fărâmă rece, curgătoare unde-albastre.
Îmbrăcată cu arșița, ce te-așteaptă-n zori de mai,
Vei fi troacă și oglindă, boturilor de buhai.

Balet pe șapte silabe

Când a fost, la început,
Nu era nimic făcut.

O ora între-abis și umbre
la răscruci de veac și teamă,
o oră prelungită-n slavă
mi te-a dat, ca-n vis, în seamă.

Un cer senin de amplu iunie prin veac
și-a-nființat azurul neființei
în cestalalt tărâm, al suferinței,
și câtă-n ceas a fi durerii mele - leac.

Îngânând prin văi tăria
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.

(În metru safic)

Dreapta, ziua Cumpenei ne surprinde
printre roze: în cimitirul unde

Subt Ursă Mare, surpat de bureți,
neatins de om, neajuns de ereți,
bătrân, bătrân, în imperiul meu
bradul bărbos străjuiește mereu.

Avem același nume, tu și eu,
că-i iarnă sau că-i primăvară -
ne cheamă azi pe toți la fel:
Ion fără de țară.

Vânt de inimă amară,
Bihorelul suflă-afară.
A ajuns prin spini și ruji
Fără nume pan' la

Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.
Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.