Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ne ducem prin tomnatice păduri,
tristețea să ne-o ardem în lumină.
Ne amăgesc cu mii de june
guri brândușile ivite pe colină.

Înalți și drepți ca fumuri
Poveri purtăm pe drumuri,
În pașii noștri: soarta.
Pe prund de suflet: moartea.

Tatăl și fiul se duseră în pădure ca să pună curse,
Ei ajunseră la un drum foarte umblat de oameni.
Fiul zise: "Vreau să pun aici cursa".
Tatăl zise: "Nu-i bine, acesta-i drum de oameni".

Răsare soarele: de muncă mă apuc.
Apune soarele: în somn mă duc.
Îmi sap fântâna, beau din ea.
Din plin ogorul mă va sătura.

În vreme ce tăcut eu versuri scriu, privesc
de la fereastră, cum tulpinile de bambus
se leagănă în vânt.
Asemeni unei ape tulburate ele sunt.

Mărire ție care răsai în zare...
Lauda ți-aduc ție toți zeii,
tu, drag și prea frumos copil,
Când tu răsai, viața prind oamenii

Ce ne va ține totdeauna tineri?
Adu o jertfă zi de zi
zeiței mari, păgânei Vineri!
Hrănește cald, oricare-ar fi,

Despre tine și otravă
despre slavă și albine,
scriu în rune o poveste,
căci ce este nu se spune.

Ca o pulbere de-argint
înghețase roua.
Brumele s-au născocit -
Era ziua două.

Bucură-te, floarea mărului, bucură-te!
Uite în preajma-ți pulberi de aur
ca un nor în aer!
Țâșnesc firele ca dintr-un caier