Gerra Orivera - poeziile altor autori

Eram hoinar spre soare. Părul meu
prin piscuri învață blândețea.
Flori de măceș mă ispiteau din râpi
sălbatic să le sfâșiu tinerețea.

Suflet și grai,
vatră de trai,
darul ce-l dai,
mândră ce ai,

Umbră, ce-o purtam pe drum,
că-i din soare, că-i din lună,
nențeleasă-i ca o rună,
scrisă-n piatră de lagună.

Greu e totul, timpul, păsul.
Grea-i purcederea, popasul.
Grele-s pulberea și duhul,
greu pe umeri chiar văzduhul.

Tot ce trăiește poartă un semn
de timpuriu, ca un dar.
Dacă n-aș fi poet
aș fi haiduc și tâlhar.

Oh, lume scăldată în jar,
frumoasă cetate,
oh, leneșă voluptate
a trupului odihnit,

Cordova. Depărtată și singură.
Cal negru, lună mare. În desaga măsline amare.
Deși cunosc aceste drumuri, zarea toată,
nu voi ajunge la Cordova niciodată. Pe șesuri în vânt

Să fiu caprifoiul ce din ogradă se cațără
floare-nălțându-și pe zidul lăcașului tău,
caprifoiul ce din scularea ta tânără
proaspăt se ține, proaspăt trăiește mereu.

Mărețe lucruri naște pacea: flori,
belșug de artă gureșă și dulce.
În flacăra de aur pe altare
de marmoră s-aprinde pentru zei

Greier mic, ce fericit ești,
care-n crengile de arbori,
ridicat de-un strop de cântec
ca un rege viețuiești.