Ca o pulbere de-argint
înghețase roua.
Brumele s-au născocit -
Era ziua două.
În dumbrăvi încremeneau
stinse-n scrum de vise
ca-ntr-o lume de cristal
sevele închise.
Pe sub zarea unde rar
ne era popasul,
ne lăsam pecețile -
urmele, cu pasul. Cu al Ariadnei fir
însemnăm întinsul -
pentru când ne-om părăsi
albul, paradisul. Brumele s-au nimicit -
era ziua nouă.
Duhul lumilor prea cald
dezghețase roua.
Molcom încă scumpul gând
către-un loc mă-ndrumă,
unde soarele îți bea
urmele din brumă.
Distribuie: