Gerra Orivera - poeziile altor autori

(din Nouveaux poémes, 1926)

De tavanul libelulei
S-a spânzurat un copil nebun

Fruntea ca un drapel pierdut,
Te târâsc când sunt singur,
Pe străzi reci,
Odăi negre,

Lapte negru al zorilor bem seara
bem la amiaza si dimineata bem noaptea
il bem si il bem
sapam o groapa in vazduh in care zaci inghesuit

Copac din Aspen, frunzele tale arunca raze albe in intuneric
Parul mamei n-a apucat sa albeasca.

Papadie, atat de verde in Ucraina

Mint rimele mai inainte scrise
rostind ca n-am sa te-ndragesc mai mult,
nu-ntrezaream, se pare, nici in vise
necheltuitul dragostei tumult,

De dragoste rusine-i sa n-asculti
o, tu ce-i esti nesabuintei fiu,
stiu, daca vreai, poti fi iubit de multi
dar si ca nimeni nu ti-e drag, mai stiu.

Fântâna-mi stă alături şi totuşi mor de sete,
Ca focul ard, dar dinţii îmi dârdâie de frig,
În ţara mea mă aflu, dar tărâm străin îmi pare,
Stând lângă jar, eu tremur de friguri doborât,

Vă înduraţi de mine, îndurare,
Atât măcar, prieteni, de-aţi avea!
În hrubă zac, nu sub un pom în floare,
Aici, în surghiunia cea mai grea,

la ruga mamei sale
spre a se închina la Maica Domnului

Stăpână-n cer şi pre pământ regină,

De suliţă, de lance aruncată,
de ghioagă şi de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloş, de baltag şi de cuţit,