Gerra Orivera - poeziile altor autori

nimeni n-a perceput frumuseţea
drumurilor habituale
până ce, groaznic în tumult
şi dureros în contorsiunea de martir,

Vreau să aduc mulţumiri dumnezeiescului
Labirint de efecte şi cauze
Pentru diversitatea făpturilor
Care alcătuiesc acest univers neobişnuit,

Doi oameni au păşit decis pe lună
Şi alţii-apoi. Putea-vor ei să spună,
Prin vorbe şi prin arta ce visează
Şi şlefuieşte, ce-au putut să vază-n

Te-am iubit, poate şi-acum te mai iubesc
Flacăra iubirii din mine e încă vie
La tremurul ei molcom sufletu-mi încălzesc
Dar nu vreau asta motiv de supărare să-ţi fie.

A tinereţii stinsă veselie
Mi-e grea, ca mahmureala din beţie.
Dar ca şi vinul, îndelunga întristare
Cu cât mai veche e, cu-atât mai tare.

Cioplit-am nu cu mâna, un monument spre care
Vor fi cărări bătute întruna de popor.

Cu glorie, nădejdi, iubire,
Ne-ai răsfăţat, tu, amăgire,
Puţină vreme, în trecut;
Petrecerile tinereţii

Un om ce-şi îngrijeşte grădina, aşa cum dorea Voltaire.
Cel care mulţumeşte pentru că pe lume există muzică.
Cel ce descoperă cu bucurie o etimologie.
Doi funcţionari care, într-o cafenea din cartierul Sud, joacă şah în tăcere.

Traducere în română de Andrei Ionescu

Dacă vocea mea moare cât timp
Mai sunt pe pământ, du-o la malul mării
Şi las-o acolo, pe nisip.