Gerra Orivera - poeziile altor autori

Luna nu ştie că este liniştită şi strălucitoare şi
nici măcar că este lună ; Nisipul că este
nisip . Nu există un lucru care să ştie
că forma lui este rară. Piesele de

C-un rege din vechime vis spăimos.
De fier îi e coroana. Ochiul crunt.
Astfel de chipuri astăzi nu mai sunt.
L-ascultă spada, câine credincios.

Sînt fiul veacului? Nu știu.
Al viitorului sînt poate,
ori poate prea tîrziu născut
al veacului care-a trecut.

- fragment
personale [ ]
Recunostinta pentru dragostea ce s-a ivit

De-ar fi ragaz doar visul, cum s-a zis,
O tihna pentru cugetu-ostenit,
De ce, atunci cand brusc ai fost trezit,
Crezi ca ti s-au furat comori in vis?

Nu stiu ce nume am. Eu nu sunt Borges
(Pierit-a Borges in La Verde, impuscat),
Nici Acevedo, ce viseaza-o batalie,
Nici tata, aplecat deasupra unei carti

Mă gândesc la lucrurile care ar fi putut să fie şi nu au fost
La tratatul de mitologie saxonă pe care Beda nu l-a scris
La opera de neînchipuit pe care Dante ar fi întrezărit-o,
Corectându-şi ultimul vers din Divina Comedie.

insotit de un scurt comentariu al autorului

Te-avânti si tu, Ariste, ca altii spre Parnas,
Râvnind, oricum, sa-ncaleci pe aprigul Pegas-
Cautator de lauri pe cai primejdioase
Dai cu-ndrazneala lupta în critici bataioase.

Mi-aduc aminte sfânta clipa:
Nainte-mi tu te-ai aratat,
Vedenie ce piere-n pripa,
Al frumusetii duh curat.