Gerra Orivera - poeziile altor autori

Într-un pustiu uscat, zgârcit,
Întelenit si ars de soare,
Ancearul sta ca un cumplit
Strajer, stingher în larga zare.

Te-am făcut regină
Există mai mari,mai mari decât tine
Există mai pure,mai pure decât tine
Există mai frumoase,mai frumoase decât tine

Vârstă mare, iată-ne. Răcoare a serii pe înalţimi, suflu de larg pe toate pragurile, şi frunţile nostre dezgolite pentru arene mai vaste…
…
Oricât de înaltă ar fi priveliştea, o altă mare departe se ridică, ce ne urmează, în dreptul frunţii omului: foarte înalt morman şi strânsură de vârstă la zările pământului, ca un zid de piatră la fruntea Asiei, şi foarte înalt prag în flăcări la zările oamenilor de totdeauna, vii şi morţi laolaltă.
Capul sus, om al serii. Trandafirul mare al anilor se întoarce la fruntea ta senină. Copacul mare al cerului, ca un nopal, se îmbracă în roşii cosenile, în Apus. Şi-n vâlvătaia unei seri cu gust de algă uscat, noi creştem, spre mai înalte transhumanţe, mari insule la mijlocul cerului hrănite cu ienupar şi cu strugurii-ursului.

citate


Eu n-as sta in tovarasia lui!

Iar s-a dus în târg batrânul
Maistru vraci, şi-s eu stapânul!
Hai, că pun eu azi la cale
Toate duhurile sale!

Traducere N. Argintescu-Amza


„La porţi, pe pod aud cuvînt,

Îmi vâjâie-n minte imagini şuvoi:
Coline, poteci de pădure...
Din haos de gânduri se-ncheagă apoi
Privelişti cu limpezi conture.

Dumnezeieste petrecuram
Intreaga zi si seara toata;
Fu vinul bun, frumoasa Kitty,
Si inima-mi nesaturata.

Cand noaptea-ntinde valu-i
Si-n pat m-asez trudit,
Plutind imi sta-nainte
Un dulce chip iubit.

Lalele sunt din cale afară de vii şi aici e iarnă.
Totul e atât de alb, de tăcut, şi-ngropat în zăpadă.
Singură zăcând în tăcere mă deprind cu liniştea
În timp ce lumina se odihneşte pe albii pereţi, pe pat şi pe mâini.