Baladă ce a făcut-o Villon - Francois Villon

la ruga mamei sale
spre a se închina la Maica Domnului

Stăpână-n cer şi pre pământ regină,
Împărăţind a iadului genune,
Primeşte-o pe umila ta creştină,
Şi printre drept aleşii Tăi mă pune,
Chiar de mi-e viaţa doar deşertăciune,
Iar darul Tău, Stăpână-’ndurătoare
Pentru păcatul meu e mult prea mare,
Dar fără el nu-i suflet s-aibă parte
De rai; nu-s ademenitoare;
În asta voi a crede, pân’ la moarte.

Că sunt a lui dă-i Fiului tău veste,
Prin mila lui să ştearg’-al meu păcat
Ca Eghiptenei, ce iertată este,
Ori Teofil, de vină *ăţat
Numai fiindcă tu te-ai îndurat,
Char de s-a fost la diavol juruit.
Fereşte-mă de răul cel cumplit,
Fecioară ce-ai fost vrednică să poarte
Trupul cel sfânt, în slujbe preaslăvit:
În asta voi a crede, pân’ la moarte.

Biată bătrână-s, cu păcate grele,
Şi carte n-am, sunt o neştiutoare.
În mânăstirea parohiei mele,
Văz rai pictat, cu harfe sunătoare
Şi-un iad cu păcătoşi în caznă mare;
Unul mă bucură, celălalt mă-’nfioară.
Dă-mi bucuria doar, scumpă Fecioară,
Ce-o caută păcătoşi cu vieţi deşarte.
Plini de credinţă şi smerire, doară
În asta voi a crede, pân’ la moarte.

Virgină prin care s-a zămislit
Isus, al lumii domn fără sfârşit.
Luând păcatul nost’ ne-a mântuit,
La noi s-a coborât şi milă-’mparte.
Ofrandă morţii, scump vlăstar ceresc,
Nouă Stăpân, precum mărturisesc:
În asta voi a crede, pân’ la moarte.

În romăneşte de Dan Dănilă

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Francois Villon



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.