Gerra Orivera - poeziile altor autori

Iar Piesele din Jocu-I n-au un rost
În sine, cum n-au sens – un joc anost
Unde doar El mută şi aruncă
Pionii-n coş – sau viaţa, câtă-a fost.

Din oasele-ngropate emanând
Miros de Vin în aer, când şi când,
Trecătorii vor fi plăcut surprinşi;
Şi -astfel voi reveni la voi – în gând.

Din Vortexul Planetei, până sus
La Tronul Marelui Saturn m-am dus –
Noduri, mii, am dezlegat, dar taine
Ca Nodul sorţii omeneşti, vai, nu-s!

Din Vortexul Planetei, până sus
La Tronul Marelui Saturn m-am dus –
Noduri, mii, am dezlegat, dar taine
Ca Nodul sorţii omeneşti, vai, nu-s!

Deşi împodobită ţi-apare pe retină
Valoare lumea n-are deloc, cu-adevărat;
Ca tine mulţi plecară şi mulţi or să mai vină,
Din ea i-aţi partea, şi tu din ea vei fi luat.

Deşi cu compas şi riglă-am calculat şi-n
Logică-am insistat s-aleg pe "E" din
"Nu E", pe mine cel profund, adevărat,
M-am regăsit sorbind paharele cu vin.

Deasupra noastră-un Trandafir regesc
Râde-n boboc: "Cântând în lume cresc,
Iar când Haina-mi de Mire s-a tocit
Grădinii o cedez – şi-i mulţumesc!"

De vrei, spui, zilei mii de Roze-i ceri –
Nu, chiar? Dar unde-i ziua cea de ieri?
Şi vara asta toată numai Flori
Nu stă cumva pe locul altei Veri?

Dar ce secretă Forţă azi sau ieri
Te-a scos din Beznă şi din Nicăieri?
Are Stăpânul un scop, şi care?
Căci El rămâne veşnic, dar tu pieri.

Dacă nimic nu trece după dorinţa noastră
Cu grijă şi eforturi la ce ne mai luptăm?
În noi simţim regretul mereu că ne apasă
Că prea târziu venirăm şi prea *ând plecăm.